Am laudat destul de mult Scotia de-a lungul timpului si intr-adevar e o tara frumoasa, orasul in care locuiesc e unul de dimensiuni medii, oamenii sunt prietenosi si simt aici o siguranta pe care nu am simtit-o acasa. Cand am venit aici eram la fel de tematoare, neincrezatoare ca acasa...si e normal ca am fost asa avand in vedere ca am fost furata in tara de tigani, mereu imi tineam geanta lipita de mine in autobuz si o verificam de cateva ori sa fiu sigura ca e totul in regula, mereu verificam daca am inchis usa casei ca nu cumva sa o las deschisa si sa intre careva, mereu imi ascundeam geanta cat mai bine printre haine cand ieseam in club etc...Si cand am venit aici si am vazut lumea atat de relaxata, increzatoare, educata...m-am simtit si eu alta. De asta o sa-mi fie dor cu siguranta...E normal intr-un fel sa fie asa pentru ca oamenii de aici nu au intalnit saracia din Romania, oamenii de aici dintr-un salar se pot intretine sau chiar pot intretine o familie intreaga...normal ca sunt mai relaxati, mai fericiti si fara grija zilei de maine. Dintr-un salar iti permiti sa-ti iei o masina, si nu orice masina ci una chiar ok. De cand locuiesc aici simt ca m-am schimbat, am inceput sa gandesc la alt nivel si de asta mi-e cel mai teama pentru ca dorinta mea nu e de a ramane aici. O sa ma intorc in tara cat de curand....de ce? Destul de simplu raspunsul si totusi complicat. Pentru ca nu imi gasesc implinirea aici. Nici nu stiu daca o sa mi-o gasesc in tara...dar simt nevoia sa ma intorc acasa. Simt nevoia sa ajung in momentul in care sa-mi dau seama ce e mai bine pentru mine deoarece acum, nu imi pot da seama. Balanta nu inclina nici spre Scotia (sau alta tara) dar nici spre Romania..in acest moment e in echilibru. Inca sunt atasata destul de mult de locurile de acasa, inca mi-e greu departe de familie si prieteni. Odata imi spunea cineva ca prieteni se fac si alte parti...nu e adevarat, cel putin in cazul meu, prietenii de acasa sunt unici. Mi-am facut si aici prieteni dar nu se compara cu cei de acasa. Iar faptul ca familia e asa departe de mine, faptul ca trece timpul si parca vietiile noastre merg in paralel...toate astea imi lasa o tristete in suflet. Simt un gol din cauza acestor lipsuri iar banii si siguranta pe care o am aici, din pacate, nu pot acoperi totul. De aceea nu stiu unde imi e mai bine...aici ca imi pot permite aproape orice, duc o viata lipsita de griji, traiesc intr-o lume mai educata si mai avansata ca in Romania...sau acasa unde ii am pe toti cei dragi, unde imi traiesc viata mai frumos, unde ma simt "eu"....Sunt avantaje si dezavantaje.
Povestea asta poate continua la nesfarsit pentru ca as putea spune multe legate de aceste plusuri si minusuri ....in orice caz o sa revin in Romania. O sa vad daca imi va fi mai bine sau nu, daca o sa-mi gasesc implinirea...iar daca nu se va intampla asta, o sa pornesc probabil din nou pe meleagurile straine.
Romania - Sibiu
Scotia - Inverness
Dupa nici 3 luni ai tras concluzia ca nu iti poti gasi implinirea in Scotia ! Pai primele 3 luni abia reprezinta prima faza a primei etape a socului cultural intampinat de oricine se aseaza pt a trai cat de cat consistent intr-o alta regiune decat cea natala (adica dincolo de a fi simplu turist). Niciodata nu iti vei putea da seama daca un loc iti este mai apropiat de suflet decat altul daca nu locuiesti probabil minim 9 luni, preferabil 18 acolo, desi, desigur exista si posibilitatea unor indragostiri de la prima vedere, unde efectiv este posibil sa ti se para ca "ai ajuns la adevarata ta casa" de la bun inceput...dar astea tin de geografia sufletului tau propriu si poate si de anumite circumstante din viata ta personala in care esti pregatit(a) pt o indragostire de la prima vedere, mai mult decat de ceva real obiectiv caracteristic zonei respective, si, desigur ca avantaje si dezavantaje se vor gasi peste tot, cat si posibile treziri ulterioare la "realitate". Cred ca cel mai important si mai greu e daca sa te decizi sa pleci definitiv undeva, sau sa preferi sa calatoresti in diferite destinatii temporare, ca mod principal de activitate o vreme oarecare...insa pot sa spun din oarecare experienta ca viata de comis voiajor nu este una ff usoara, si te poate indeparta si mai mult de propriul tau suflet, desi iti ofera poate un avantaj de experienta posibil folosibil ulterior in deschiderea unei agentii de turism particulare de succes oriunde in lume, si desigur, iti va oferi posibilitatea imbogatirii culturii generale personale, si a facilitatii de a comunica cu oameni cat mai diversi, (daca asa ceva este de interes profesional pt tine). Dar probabil ca ai sub 28-30 de ani, varsta tanar adulta la care este destul de comun si chiar real util sa ai experienta de a calatori si de a trai in diverse locuri si de a interactiona cu diversi oameni in mod oarecum instabil. Abia dupa 30, poate chiar 35 de ani incolo cred ca incepe sa se puna mai pregnant intrebarea reala a deciderii daca sa stai intr-un loc sau sa continui activitatea de comis voiajor...desi, desigur, daca intre tinmp acumulezi alte obligatii, mai ales copii, va fi ff greu sa te decizi dupa sufletul tau personal, ci va trebui in mod real sa iei in consideratie si sufletele altora de care esti real raspunzator/raspunzatoare.
RăspundețiȘtergereSunt de aproape 2 ani aici,nu de 3 luni.restul iti raspund mai trz.duminica frumoasa!:)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, am sub 30 de ani si deocamdata nu am responsabilitati mari...inca ma simt libera sa calatoresc, sa acumulez experiente...sa traiesc asa cum vreau eu! cand o sa am familie respectiv copii, atunci se va pune altfel problema. Dar acum, prioritatile mele sunt altele. Si abia astept sa ma intorc acasa desi nu stiu daca situatia va fi asa roz acolo insa...macar o perioada simt nevoia sa fiu langa ai mei. Pe urma vom vedea pe unde imi iau zborul!:D
RăspundețiȘtergereAh, da, eu citisem (cam neatent) primul post publicat in februarie si avusesem impresia ca abia atunci te mutasesi in Scotia. Da, cred ca 2 ani e destul timp sa iti dai seama ce doresti sa faci in continuare...desi eu personal, fiind mai sperios din fire, m-am gandit asa ca in general sansele de a gasi prea usor, asa la cerere, job-uri mai stabile in UE, (inclusiv Romania), nu par a fi prea incurajatoare, (poate cu exceptia pozitiilor bugetare birocratice de rang inferior, care nu depind de administratia politica care se schimba din timp in timp, producand schimbari si in job-urile birocratice de rang mai superior, ci depind mai mult de daca are cineva calificarile si pilele necesare de a ocupa un astfel de job mai stabil si cu ceva perspective de o pensie cat de cat sigura), plus ca si sansele de a innoda relatii stabile cu cineva anume in vedrerea alcatuirii unei noi familii de tip traditional nu sunt nici alea, ca trend general aplicabil si Romaniei, deosebit de mari...probabil ca acest ultim trend al declinului interesului pt institutia casatoriei fiind un trend chiar pe termen mai lung decat posibila anticipata redresare a situatiei legate de joburi, plus ca el abia relativ recent a inceput in Romania, (pe cand in alte tari e deja stabilit de ceva vreme). Deci in general, desi mie nu imi place sa descurajez oamenii, si NU sunt de loc defetist din fire, sper ca nu te intorci in Romania cu sperante realiste de a gasi un job si de a intemeia o familie.
RăspundețiȘtergereEu as merge in general dupa vechiul adagiu "ce-i in mana nu-i minciuna"...desi recunosc sincer ca a trebuit sa implinesc 29 de ani ca sa inteleg eu aceasta zicala, si inca, chiar si acum la 31, sunt in perioada de adaptare la o asemenea conceptie, de obicei mie neplacandu-mi sa am mainile impovarate cu nimic si aruncand imediat/risipind absolut tot ce tin in mana, (gasindu-mi si scuza buna ca aruncand totul din cand in cand in timp ce ma plimb, poate las astfel firmituri in urma mea, posibil utile mai tarziu just in case ma ratacesc prin vreo padure).
Adevarul e ca am mai multe motive din cauza carora vreau sa ma intorc in Romania, pe care nu le-am precizat aici din motive personale. Si de aceea nici nu am pretentia ca cineva sa inteleaga pe deplin situatia!:) Inteleg ce vrei sa-mi spui si nu am sperante foarte realiste de a-mi gasi un job bun acasa, de a-mi intemeia linistita o familie si de a trai fericita pana la adanci batraneti.:)) O speranta am...normal..dar sunt pregatita pentru orice. Si in acelasi timp am optiuni de unde sa aleg. Oricum experienta a meritat din plin...nu regret o clipa ca am venit aici. Dar viata merge mai departe...si pana nu imi gasesc locul, o sa ma tot mut!:)
RăspundețiȘtergere